Ioan Ovidiu Sabău, antrenorul „revelației” U Cluj, radiografiază parcursul „studenților” din acest sezon într-un amplu interviu acordat Gazetei Sporturilor la Cluj. De ce nu-i pe deplin mulțumit nici acum, câți jucători pleacă la vară și explicații pentru oscilațiile din play-off. Bonus: dezvăluiri în premieră din vestiar și strategia creionată pentru la anul.
Calculat și meticulos, adept al politicii pașilor mici și rar perturbat de zgomotul de fond din jur, Ioan Ovidiu Sabău, 57 de ani, explică pe îndelete filosofia care a transformat-o pe U Cluj într-una dintre performerele campionatului. Tehnicianul „șepcilor roșii” dezvăluie ce urmează pentru Universitatea, de ce clubul nu-i neapărat compatibil cu Europa în acest moment și ce ar face dacă una dintre Dinamo sau Rapid l-ar contacta mâine.
Domnule Sabău, care e obiectivul realizabil al lui U Cluj până la final, într-un sezon în care echipa dumneavoastră a bifat, în sezonul regulat, cele mai multe etape pe primul loc și în care a creat impresia că ar putea lupta pentru titlu.
– Au fost perioade în care, într-adevăr, am fost foarte convingători și foarte buni ca joc și ca rezultate, așa este. Am început cu un lot important de jucători, am făcut câteva achiziții importante, am identificat sistemul care se potrivește pentru jucători. Am jucat un 4-3-1-2, s-au creat acele automatisme, relații de joc, s-au creat acele prietenii între ei, chiar dacă am avut un început de campionat foarte dificil. Ușor-ușor, prin rezultate, joc, am început să credem că putem să ne îndeplinim obiectivul – play-off. N-a fost un obiectiv stabilit de către conducere.
– Dar care a fost acela?
– Noi, anul acesta, ne-am stabilit obiectiv locurile 7-8. Condiția a fost să nu ne mai chinuim, să nu mai fim la retrogradare anul acesta și să creștem an de an. Am reușit să ne surprindem și pe noi, să-i surprindem și pe fanii noștri, dar și pe voi, mass-media. Nu numai prin rezultate, dar am avut și un joc consistent, plăcut. În urma campionatului regular, noi am avut, după FCSB, cea mai bună posesie, dar și cele mai multe mingi jucate din Liga 1. Asta înseamnă că ceva lucruri frumoase s-au realizat, a fost o muncă destul de bună… Sigur, am intrat în play-off, iar lucrurile s-au schimbat. Parcă am început să obosim, a apărut uzura, au apărut acidentările. Noi am mers pe același nucleu de jucători, am schimbat doar când am fost forțat să o fac, nu pe o formă mai slabă a jucătorilor. Am vrut să creăm acele automatisme, relații de joc. Era o echipă total nouă, mulți jucători care n-au jucat la echipele lor de club. Am avut și trei jucători care au retrogradat cu echipele lor de club. Îți faci tot felul de scenarii și gânduri ca antrenor, dar se pare că s-au potrivit din punct de vedere al caracterelor, al motivației, au vrut să demonstreze că meritau să li se acorde mai multă încredere și au venit cu o stare de spirit corectă. Așa am reușit să creăm un grup și să avem rezultate bune.
– Apoi…
– Apoi, după ce au apărut accidentări probleme de lot,, am fost nevoit să schimb sistemul de joc, să schimb într-un 4-2-3-1, în 4-3-3, care nu s-au potrivit absolut deloc. Iar jucătorii noi care au venit în iarnă și pe care am încercat să-i introduc mai au nevoie de timp.
– Vor fi multe transferuri în mercato? Pleacă mulți, pleacă puțini? Se va păstra nucleul de bază, să continuați pe aceeași linie și la anul?
– Nucleul de bază va rămâne, pentru că nu pot să-mi asum prea multe riscuri. Dar, din păcate, vor și pleca mulți jucători.
– Cam câte sosiri se iau în calcul?
– Pe lângă ce avem noi, vrem să aducem cinci-șase jucători.
– Dintre jucătorii experimentați, Dan Nistor, Chipciu, care sunt piese de bază…
– Ei rămân, nu se pune problema! Sunt jucători sub contract, li s-au prelungit contractele.
– Situația lui Masoero care mai este?
– Din ce am discutat, din ce am auzit, probabil că nu va mai… Pretențiile sunt peste potențialul nostru.
– Are ceva oferte din România?
– Nu știu, nu am discutat, nu este problema mea. Ne gândim la alte variante în momentul de față, timpul este foarte scurt. Avem nevoie de jucători cu potențial. Am vrea, dacă se poate, jucători pe care îi cunoaștem. Sumele de transfer sunt aproape inexistente la noi, nu plătim bani pe transferuri. Salariile sunt la un nivel bun, între primele 7-8 echipe, important este că există stabilitate. Asta este realitatea, iar eu, ca antrenor, trebuie să accept o astfel de situație și să mă descurc cu ce mi se pune la dispoziție. Trebuie să fim foarte atenți la transferuri, fiindcă anul acesta, din păcate, am făcut și multe greșeli. Sperăm să fi învățat, să avem mai multă experiență și să facem mai puține greșeli. Cred că am face mai puține greșeli dacă am aduce mai mulți jucători pe care îi știm din campionatul nostru.
Avertisment: „Nu suntem pregătiți pentru Europa, asta e realitatea! Dacă ne calificăm, jucăm în pauza de la UNTOLD” 😄
– U Cluj a mers din ce în ce mai bine de la sezon la sezon… Îi simțiți pe oamenii de lângă echipă, pe suporteri, pe cei din conducere mulțumiți de ceea ce U Cluj a reușit până acum? Și publicul de aici e destul de pretențios, echipa e una de tradiție, bazinul de fani este și el unul mare.
– Ei sunt mai mulțumiți decât mine. Eu sunt nemulțumit, pentru că mi-am dorit mai mult, vreau mai mult, dar ei trebuie să se obișnuiască cu faptul că nu mai vin la U Cluj să se bată la retrogradare. Am spus-o, vreau să schimb ADN-ul acestui club, au crescut așteptările. Sigur că suporterii, nefiind obișnuiți, n-au știut cum să gestioneze. Ne-au și spus: «Nici nu știm cum să gestionăm această calificare și emoțiile și bucuriile pe care ni le-ați adus. Pentru noi, e o experiență nouă». Pentru ei, este ca și cum am fi câștigat campionatul. Și pentru anumiți jucători la fel. Pentru mine… Eu văd altfel lucrurile.
– S-a vorbit despre Marius Ștefănescu, despre faptul că ar fi pe lista lui „U”. Ștefănescu v-a dat două goluri în meciul direct. Ce șanse sunt să convingeți… Vă interesează și alte nume de la FCSB?
– Dacă ai bani, poți să cumperi orice jucător care ți se potrivește. Sigur, noi trebuie să fim atenți, pentru că avem un anumit stil de joc. Nu mai putem să aducem jucători, apoi să-i antrenăm, să-i obișnuim cu stilul nostru, cu metoda noastră lucru. Aducem, în primul rând, jucători care știu fotbal, care au dorința de a câștiga ceva, care au seriozitate, implicare. Cred că de aici ar trebui să plecăm, sperăm să alegem bine și să fie cei potriviți.
– Cupele europene. Să considerăm că U Cluj se va califica: cât de departe ați putea merge, fiindcă echipa nu are experiență…
– E greu! Poate cuvintele mele au fost interpretate într-un anumit mod. Sigur, un antrenor, cineva care este în fenomen își poate da seama când am spus că pe noi ne pot încurca, de fapt, cupele europene. Noi suntem o echipă în formare, an de an vrem să creștem. Acolo, perioada de pregătire se scurtează, îți trebuie un lot competitiv, numeros. Mergi în cupele europene, sunt deplasări, pregătirea fizică o faci sau nu o faci… Vin jucători cu un anumit nivel de pregătire, trebuie să se adapteze, e și Cupa României…
– Deci…
– Noi nu suntem pregătiți, asta e realitatea, trebuie să conștientizăm și să ne adaptăm la ce putem face noi. Cine nu și-ar dori să joace în cupele europene?! Ce ar însemna pentru oraș, pentru imaginea pe care am creat-o… Dar noi nu suntem pregătiți în momentul de față. N-a fost pregătită Craiova, la un moment dat n-a fost pregătită CFR, nici FCSB, care acum a avut un sezon de excepție. Rapid, la fel… Cluburi care investesc, iau jucători under sau juniori cu 700, 800.000, 1 milion de euro. Doar așa poți crește, ai nevoie de buget, de bani de investiții.
– Totuși, unde ați juca? Fiindcă vara e UNTOLD-ul aici, în acea perioadă. Unde ați juca în cupele europene?
– Păi, în pauza de la UNTOLD (zâmbește). Oamenii rămân și la meci, curățăm gazonul, scena, jucăm, iar apoi reîncepe spectacolul. Nu știu, probabil că în acea perioadă am juca la Sibiu. Dar întâi să ajungem acolo. Nu-i simplu!
Despre Nistor, Chipciu: „Te încântă, n-ai cum să nu-i admiri!”
– Care a fost momentul din acest sezon în care dumneavoastră și echipa v-ați dat seama că puteți să luptați cu cei mari, să atingeți play-off-ul, să jucați de la egal la egal cu cele mai puternice echipe din campionat?
– În etapa a cincea sau a șasea, le-am spus că am curajul să mă lupt la titlu, dar că nu-i suficient să cred eu și că trebuie să creadă și ei. Se potriveau un pic lucrurile, starea de spirit, modul în care se antrenau. Erau focusați, concentrați, umili, harnici, atenți la detalii. Am creat și o atmosferă… În fiecare dimineață luam micul dejun împreună, stăteam la o cafea, discutam, s-a creat o încredere, un respect reciproc. Cum arătam, cum se implicau jucătorii, ritmul, atitudinea din timpul jocului. Jucătorii mai «bătrâni», de 36-37 de ani, cu experiență, au depus un efort extraordinar.
– Chipciu, Nistor.
– Am reactivat un Chipciu, care înainte de a veni eu aici nu jucase la CFR. E un jucător în care eu am crezut foarte, foarte mult. Era pus pe lista de transferuri când am venit eu aici. Cei din conducere erau nemulțumiți, așteptările erau altele, el trebuia să fie vioara întâi, iar el nu s-a adaptat, nu se regăsea. Am venit și am zis: «Nu pleacă nimeni!». Am preluat echipa, care era antepenultima, l-am avut la dispoziție și i-am văzut seriozitatea. La un moment dat chiar nu juca titular. Satisfacția mare e atunci când vezi că un jucător revine la forma lui, la valoarea lui, că ajunge la echipa națională. Dându-i acestă responsabilitate, vezi cum se implică, cum consideră această echipă ca fiind a lui, un fel de antrenor din teren. Pentru mine, ca antrenor, e o satisfacție să vezi acest jucător, care era ieșit din circuit la un moment dat, revenind la evoluții foarte bune… Să-l vezi cu o stare de spirit foarte bună, să-l vezi că suferă, când echipa pierde dă cu pumnii în pământ, e nervos, îi pasă! E foarte implicat! Doar cu acești jucători, cu astfel de mentalitate, reușești să-ți îndeplinești obiectivele. La fel și Nistor.
– Vă rog.
– La fel, se renunțase la el, apoi face sezonul trecut cel mai bun sezon din cariera lui, iar anul acesta și mai bun, ales în echipa campionatului… Am foarte mare încredere și în Ovidiu Bic, un jucător harnic, generos. Sigur, e greu să ajungă la echipa națională, dar sunt jucători care te încântă, pe care nu poți să nu-i admiri, să nu-i apreciezi. Aici a fost acest nucleu de jucători, atunci am zis: Noi putem mai mult! Dar trebuie să vă conving de asta. Sigur, întâi de toate trebuie să fiți disciplinați, să mă ascultați, să aveți încredere în metodele mele și în stilul de lucru. S-a format această prietenie, comunicare multă, respect și am reușit în felul acesta să ne calificăm în play-off. Repet, cu niște evoluții încântătoare, fiindcă așa au fost! Când am câștigat prima oară cu Rapid, lumea s-a ridicat în picioare și ne aplauda!
– Plus victoriile acelea cu CFR.
– Acele victorii, da, acel meci senzațional câștigat cu 3-2, în care am revenit. Specialiștii spun că a fost cam cel mai reușit și interesant meci din campionat. S-au făcut niște lucruri frumoase, care-ți dau o încredere ca antrenor. Și eu aveam nevoie de încredere, aveam nevoie de rezultate, lumea se îndoiește, discută de ce am lipsit atât de mult (n.r. pauza luată de la antrenorat). Și ai și tu nevoie de astfel de momente, ai nevoie ca jucătorii să crească, să progreseze, să ai reușite. Am venit în cele mai grele momente la U Cluj. Aduceți-vă aminte… Ce ar fi însemnat pentru mine să retrogradez cu U Cluj? Acela a fost cel mai greu moment, după 9 ani de activitate.
– Apoi…
– În cel de-al doilea, revin după șapte-opt etape, când echipa era în dificultate, avea greutăți. Am zis că nu mai vin, dar am venit. Am reușit să salvez echipa, să jucăm o finală de Cupă. Iar anul acesta cred că am făcut progrese. Trebuie să fiu și eu… Poate sunt un pic mai pretențios, e felul meu, așa am fost și ca jucător, eram tot timpul implicat din punct de vedere fizic, emoțional, mă interesa echipa. E adevărat, îi obosesc pe jucători uneori, dar ăsta sunt eu! Probabil că așa voi alege și jucătorii, altfel devenim dușmani! În momentul în care le ceri anumite lucruri pe care nu pot să le facă, devii inamicul numărul unu al jucătorului. Și atunci intri într-un conflict, apare neîncrederea și se creează acea atmosferă care nu duce la rezultate, e apăsătoare. Și pentru mine, dar și pentru anumiți jucători. Și aici trebuie să găsesc eu un echilibru.
Leave a Reply