Antrenorul celor de la PAOK Salonic, Răzvan Lucescu (56 de ani), a povestit cu lux de amănunte ce a făcut imediat după ce i-a arătat degetul din mijloc lui George Copos, cel care îi era patron la Rapid, în 2005, după ce giuleștenii au eliminat-o pe Feyenoord.
Răzvan Lucescu a fost protagonistul unui moment antologic în fotbalul românesc, cu mesaj direct către șeful său de atunci, George Copos.
Se întâmpla în 2005, la finalul unei partide istorice pentru Rapid, scor 1-0, contra olandezilor de la Feyenoord, care consfințea o calificare istorică în grupele Europa League.
Răzvan Lucescu a povestit ce-a făcut după ce a ieșit pe porțile stadionului
Înaintea ”dublei” contra olandezilor, George Copos nu prea era mulțumit de jocul prestat de echipă și se gândea serios să-l dea afară pe Răzvan Lucescu. Nu a luat această decizie, iar antrenorul avea să-i dea peste nas reușind o calificare fantastică.
Imediat după ultimul fluier al arbitrului, în euforia momentului, Răzvan Lucescu și-a pierdut cumpătul și i-a arătat degetul mijlociu patronului George Copos, aflat la tribuna oficială, învăluit de aplauze.
- A doua zi, Gazeta Sporturilor a titrat sugestiv, cu dublă măsură: ”UE pentru Copos”.
Apoi, tehnicianul și-a îndreptat pașii către vestiar, însă, în ultimul moment a cotit către poarta stadionului și a urcat pe podul Giulești, din dorința de a merge acasă, kilometri buni, pe jos.
”Acela a fost un moment de descătușare. Era calificarea în grupele Europa League, în fața lui Feyenoord. Era prima dată când Rapid intra în grupe. Când s-a terminat meciul, care a fost oricum foarte tensionat, tare, spectaculos, 1-0 și ne-am calificat, am țâșnit spre vestiare.
Mă rog, am făcut un semn pe care îl mai fac oamenii la meciuri (n.r. – a arătat degetul mijlociu către George Copos), către tribuna oficială și am plecat către vestiare. Asta a fost ideea, să mă duc la vestiare, dar pe drum mi-am schimbat părerea. De ce să mă duc la vestiare?
Am ieșit pe poarta stadionului pe ușa de la vestiare și am urcat pe podul Giulești. Mă duc acasă. Cum o să ajung? O să văd. Mergând pe podul Giulești, a trecut un autobuz, a oprit. Nu și-a dat seama că sunt eu. Mi-a deschis la el la cabină, am intrat la el și asculta meciurile.
Era întâi de la Constanța, pentru că Steaua juca cu o echipă din Norvegia, Valerenga, și Sebastian Dobre de pe Giulești, care transmitea finalul, fericirea bucuria. S-a uitat la mine, la radio, la mine, la radio. Și îi zic: ”Da, am plecat!”, a povestit Răzvan Lucescu în cadrul podcastului ”Vorbitorincii”, de pe YouTube.
Leave a Reply