În urmă cu exact trei decenii, pe 21 iunie 1995, avea loc una dintre cele mai litigioase finale de Cupă a României din istorie, Petrolul – Rapid. La capătul unei partide decise în urma executării loviturilor de departajare de la 11 metri, ploieștenii s-au impus în fața marilor favoriți din Giulești (1-1, 5-3), însă nici până în ziua de astăzi circumstanțele în care s-a jucat atunci nu sunt complet lămurite.
Pentru cine nu știe sau a uitat ce s-a speculat în vara lui ’95, dar și mult după aceea, iată câteva date de context.
# Cel mai mare scandal l-a stârnit maniera de arbitraj a brigăzii conduse de Ion Crăciunescu. Printre multe alte greșeli comise, “centralului” vâlcean și unuia dintre tușieri, Zoltan Erdei, li s-au reproșat din partea “găzarilor” că nu au semnalizat ofsaidul imens din care Iulian Chiriță a egalat în minutul 87 și a dus meciul în prelungiri.
Finala Cupei României ’94-’95, 21 iunie 1995
Petrolul – Rapid 1-1 (0-0), 5-3 după executarea loviturilor de departajare de la 11m
Au marcat: Andreicuț (82′) / I. Chiriță (87′)
La penalty-uri, au transformat: Zmoleanu, Oct. Grigore, Grama, Andreicuț, Răchită / Lupu, I. Chiriță, Vlădoiu. A ratat: Fl. Frunză
Petrolul: Preda – D. Chiriță (41′ Baștină), Oct. Grigore, Răchită, Bălăceanu, Leahu – Grama, Pârlog, Abăluță, Zmoleanu – Zafiris (67′ Andreicuț). Antrenor: Ion Marin
Rapid: Toader – Matei, Bealcu, Curt – C. Zamfir, Chebac (58′ Mutică), Constantinovici, Lupu, Vameșu (77′ Fl. Frunză) – I. Chiriță, Vlădoiu. Antrenor: Sorin Cârțu
Arbitru: Ion Crăciunescu (Rm. Vâlcea). Asistenți: Zoltan Erdei (Satu-Mare), Nicolae Grigorescu (Timişoara)
Stadion: Național. Spectatori: 30.000
# Crăciunescu a fost pus la zid de toată lumea fotbalului, mai ales că în acea perioadă își deschisese un magazin în care comercializa televizoare Samsung pe care i le livra chiar finanțatorul Rapidului, George Copos!
# Crăciunescu a fost bănuit că a vrut să ajute Rapidul și pentru că acolo antrenor era finul său Sorin Cârțu, pe care l-a cununat la începutul anilor ’80.
11
# Martori oculari ai finalei susțin că prima oară când Crăciunescu a dat ochii cu Copos i-ar fi spus, spășit: “Îmi pare rău, George, am făcut tot ce-am putut!”.
# Prestația foarte slabă a arbitrului oltean a fost cu atât mai surprinzătoare, cu cât, cu numai o lună înainte, pe 24 mai, fluierase finala Champions League câștigată de Ajax în fața Milanului, 1-0. Și se achitase excelent de sarcini.
# La pauza meciului, enervat de maniera părtinitoare a lui Crăciunescu, Liviu Luca a vrut să scoată formația ploieșteană de pe teren. Luca era șeful sindacatului Petrom și cel care conducea, de fapt, Petrolul. A renunțat la idee numai după intervenția prim-ministrului Nicolae Văcăroiu, care era prezent și el la tribuna oficială alături de Ion Iliescu, Adrian Năstase și alte oficialități ale statului. Văcăroiu și Iliescu nu și-au ascuns niciodată simpatia față de culorile alb-vișinii.
“Eu am făcut multe la viața mea, dar mie îmi place apa minerală, nu sifonul. Copos a fost convins că nu-l vinde nimeni”
# La fel de multe suspiciuni au ridicat și evoluțiile câtorva “feroviari”, care la final au fost la un pas de încăierare în vestiar. Dănuț Lupu, principalul vizat de reproșurile colegilor, ar fi schimbat chiar niște pumni cu Jean Vlădoiu!
# Mulți ani după aceea, la Fanatik Superliga, Lupu a negat acuzațiile: “Eu am făcut multe la viața mea, dar mie îmi place apa minerală, nu sifonul. M-ați judecat greșit. Eu l-am anunțat pe Copos că se vrea un lucru de la mine, l-am avertizat: <Ai grijă, că se duc la alții>. El, foarte sigur pe sine, mi-a zis că nu se teme, că pe el nu-l vinde nimeni. Tot ce a venit la mine am dus la domnul Copos, am și un martor, nu-i dau numele. Domnul Copos mi-a zis să dau <problema> înapoi. Dacă eram bandit, țineam banii și-mi vedeam de treabă. Căutați vinovați în altă parte, printre cei pe care fanii îi pupă și-i consideră mari rapidiști!”.
# După respectivul joc, Lupu a fost dat afară din Grant și s-a întors la Dinamo.
11
Voința lui Dumnezeu a fost mai puternică decât cea a lui Crăciunescu. Banii lui Copos n-au contat, cred că Rapid ar trebui să se desființeze!Mihai Cristache, vicepreședinte Petrolul, în 1995
# La mult timp după finală, Sorin Cârțu a declarat că partida a fost câștigată, de fapt, de generalul George Ioan Dănescu! La acel moment, Dănescu era prim-locțiitor al ministrului de Interne și avea două echipe pe care le susținea: Petrolul din Ploieștiul natal și Dinamo.
# “A fost o finală influențată de puterea generalului Dănescu asupra lui Copos. Dănescu era mai tare, îl avea la mână pe Copos cu dosarul telecomenzilor. Copos trebuia să vândă televizoarele cu tot cu telecomandă. El a vândut însă separat televizoarele și telecomenzile. Dănescu avea pe masă dosarul ăla”, spunea Sorinaccio, care preluase Rapidului cu numai câteva săptămâni înainte, când l-a înlocuit pe Hizo. Și Cârțu a părăsit Giuleștiul după fatidica finală.
11
# În 2005, la Ploiești, s-a reeditat duelul Petrolul – Rapid. A fost invitat și asistentul Zoltan Erdei, care în ’95 validase golul care a provocat tărăboiul. La sfârșitul reeditării, chiar la vestiare, Erdei a suferit un atac cerebral și a decedat o oră mai târziu!
La 30 de ani de la ceea ce presa vremii a numit “furtul secolului”, iAMsport.ro a stat de vorbă cu Ion Crăciunescu pentru a afla cum vede fostul arbitru, ajuns între timp la 74 de ani și retras în Vâlcea natală, evenimentele din seara zilei de 21 iunie 1995.
Ion Crăciunescu: “Eu credeam că vreți să vorbim despre finala Ligii Campionilor”
Bună ziua, domnule Crăciunescu! Ce mai faceți, că ați cam dispărut din prim-plan după întreruperea colaborării cu DigiSport?
Ce să fac?, nimic deosebit. Am decis să întrerup orice legătură cu media, îmi văd de ale mele. Mulțumesc lui Dumnezeu că-s sănătos!
11
Eu v-am deranjat să vorbim puțin despre o prestație mai puțin reușită a dumneavoastră, cea din finala Cupei României din 1995.
Din ’95? Petrolul – Rapid?
Da.
Și eu care mă gândeam că vreți să vorbim despre Ajax – Milan, că tot cam atunci a fost, nu?
Așa este. Finala Ligii în mai, asta chiar pe 21 iunie, se fac acum exact 30 de ani.
Și ce ați vrea să știți?
Dacă s-au mai decantat lucrurile, cum catalogați cu ochii și mintea de acum ce s-a întâmplat atunci…
Sigur, în cariera mea n-am fost mereu la un nivel maxim. Au existat partide care m-au durut, ca să spun așa. Totuși, ca să fiu sincer, nici nu mă mai gândesc la cele nereușite. Nu mai am nicio apăsare, am alte priorități ale vieții.
11
Ați fost acuzat, și nu doar de ploieșteni, că ați tras cu Rapid întrucât erați dealer Samsung, iar Sorin Cârțu finul dumneavoastră.
Haideți, dom’le, aceleași lucruri de 30 de ani… Am greșit, am puterea să recunosc, deși, dacă mă luați repede, în afară de faptul că am validat golul lui Chiriță nu știu ce altă mare gafă am comis.
Gol la care vinovatul principal a fost asistentul Zoli Erdei.
Daaa… Aș putea s-o dau pe alții, pe Zoli, dar știți cum se spune, despre morți numai de bine!
V-ați împăcat cu Ion Marin, cu cei de la Petrolul? V-au iertat?
Repet, tot ce a fost negativ în cariera mea am încercat să șterg din memorie, să-mi păstrez doar reușitele. Viața merge înainte.
11
Aveți obiceiul să mai revedeți partide importante pe care le-ați arbitrat? Cum se vede acel Petrolul – Rapid în 2025?
Nu, niciodată nu am revăzut meciurile pe care le-am condus!
Nici măcar Ajax – Milan?!?
Nici măcar!
Vă e teamă de nostalgia tinereții?
Nu. Am preferat să mă hrănesc din amintirile vii pe care le am, nu din cele pe care mi le-aș crea urmărind acum jocurile. Și, slavă Domnului!, am destule amintiri plăcute.
O ultimă întrebare, nu înainte de a vă mulțumi pentru dialog: aveți vreun reproș major pe care să vi-l faceți după finala din 1995? Poate să vă cereți iertare cuiva?
Despre care finală vorbim? Că eu din 1995 o prefer pe aia a Ligii Campionilor.
Înțelegeți la care mă refer.
Repet, recunosc că am și greșit. Însă nu putem rămâne numai cu părțile negative ale unei cariere care a însemnat, totuși, și multe, foarte multe reușite. În ’95 nu doar că am arbitrat finala Ligii, dar FIFA m-a declarat al doilea arbitru al lumii. O fi puțin?
11
Nu, deloc.
Și am și eu o întrebare pentru dumneavoastră.
Vă rog!
Câți români au mai fluierat finale de Cupa sau Liga Campionilor?
Înaintea dumneavoastră a fost Nicolae Rainea, în 1983. Iar după, Istvan Kovacs, recent, delegat la PSG – Inter.
Deci numai trei români în istorie, da? Merită unul dintre ei să rămână doar cu o greșeală într-o finală de Cupa României?!
Nu rămâneți numai cu asta, știți bine, însă…
Mai e ceva ce vreți să aflați?
Multe. Poate cu alt prilej, acum v-am promis că nu vă rețin prea mult.
Eu v-am spus că m-am retras la Vâlcea, nu mai caut prim-planul, nu mai vreau atenția presei. Sunt mulțumit, împăcat cu mine însumi. La revedere!
În acea vară, în afară de finala Ligii Campionilor, mai arbitrasem și finala Cupei Bulgariei. Eram destul de obosit, n-aș fi vrut să mai fiu delegat și la acel Petrolul – Rapid. Din păcate, Federația nu m-a înțeles, Mircea Sandu mi-a spus că e nu e normal să fluiere altcineva finala Cupei RomânieiIon Crăciunescu
11
Care au fost greșelile lui Crăciunescu
După prestația din finala Cupei, Ion Crăciunescu a primit note mici din partea întregii prese. În afara faptului că a validat reușita lui Iulian Chiriță într-o fază în care nu mai puțin de trei giuleșteni erau în ofsaid, arbitrului oltean i s-a mai reproșat și faptul că a împins de la spate echipa alb-vișinie judecând în favoarea acesteia toate duelurile la limită și acordându-i o mulțime de lovituri libere din preajma careului mare advers.
În plus, în minutul 76, l-a iertat pe Tibi Curt de un cartonaș galben, care i-ar fi adus eliminarea. Fundașul rapidist era deja avertizat.
Deși în acea vară s-a plâns de oboseală și de programul prea încărcat, Crăciunescu a mai fost delegat la o partidă importantă, la 3 zile după finala Cupei. Este vorba despre barajul de promovare/retrogradare Lynx Iași – Electroputere Craiova, disputat la Brașov și câștigat de moldoveni tot la penalty-uri (2-2, 6-5).
De astă dată, brigada Crăciunescu, Grigorescu, Erdei a arbitrat perfect.
Leave a Reply