Săptămâna trecută, am fost 4 zile la Roma, unde m-am întâlnit, printre alții, cu Cristiano Bergodi, italianul care după 2005 (când a venit la FC Național) a antrenat mai mult în România decât în țara lui.
Totul până în aprilie 2024, moment în care s-a despărțit de Rapid, unde îndeplinea al treilea mandat. Deși probabil știți, Bergodi le-a mai pregătit la noi, cronologic după FC Național, pe CFR Cluj, Rapid, Poli lași, Steaua, iar Rapid, ASA Tg. Mureș, Voluntari, Universitatea Craiova, Sepsi Sf. Gheorghe și, cum spuneam, din nou Rapid.
Fost fundaș cu aproape 200 de partide în tricoul lui Lazio Roma, la noi a lăsat impresia unui tehnician priceput și serios. De încredere. Și în ideea că a câștigat de două ori Cupa României (cu Sepsi în 2022 și 2023), la fel și Supercupa (cu Rapid în 2007, cu Sepsi în 2022).
După ultima concediere din Giulești, survenită la capătul a 4 eșecuri consecutive, Bergodi n-a mai găsit angajament. A primit câteva oferte, inclusiv din zona arabă, care însă nu s-au finalizat. De aceea, când l-am sunat, era acasă. La Bracciano, 50 de km de capitală, pe malul lacului cu același nume. A părut că-l bucură telefonul meu, după ce l-am avut invitat, în noiembrie 2023, la „Prietenii lui Ovidiu”.
A doua zi, ne-am întâlnit la o cafea chiar în Roma, pe o căldură sufocantă, iar convorbirea s-a întins pe durata a două ceasuri. Nu voi întârzia să public întregul dialog, însă astăzi reproduc numai un prim fragment. Îi mulțumesc și pe această cale lui Cristiano Bergodi pentru amabilitate. Pentru curajul de a fi înfruntat la peste 40 de grade drumul de la Bracciano până în centrul Romei, lângă celebrele trepte din Piazza di Spagna.
Ovidiu Ioanițoaia și Cristiano Bergodi, dialog în Roma
– Mister, îți mai aduci aminte de meciul din Europa League cu Sheriff Tiraspol, când l-ai dat afară din vestiar, la pauză, pe Gigi Becali?
– Firește, așa ceva nu se uită, deși lucrurile au stat altfel decât le-a prezentat presa. Diferit.
– S-a jucat în septembrie 2009, așa-i? Când Steaua, cum se chema pe atunci, nu avea o mare echipă. Cu Zapata în poartă, cu Onicaș, cu Andrei Ionescu, cu…
– Corect, a fost pe 17 septembrie 2009. Au jucat inclusiv columbianul Toja și grecul Kapetanos, plus Ninu și Nicoliță titulari… Dacă nu greșesc, atunci a debutat Cristi Tănase, poreclit Dodel… Am dominat categoric 90 de minute, dar n-am reușit să înscriem. Rada a avut o bară, degeaba însă, mingea n-a vrut să intre în poartă și s-a terminat 0-0.
– Ce s-a petrecut la pauză în vestiar? A fost vreo ceartă?
– Era tensiune, logic, când a apărut Gigi Becali, pe care inițial nu l-am văzut. S-a strecurat pe lângă Panduru, care tocmai fusese instalat director sportiv. Sigur că m-a surprins prezența investitorului, căci n-avea ce să caute acolo în clipele acelea. Dar nu m-am opus să le vorbească jucătorilor. Speram să-i încurajeze. Să-i îndemne să lupte. Să-i mobilizeze.
– Și?
– El s-a enervat și a devenit agresiv, mai ales la adresa celor doi tineri, Onicaș de 19 ani și Andrei Ionescu de 21, alintat “Micul Balaci”. Am tăcut, dar când s-a pornit să-i jignească și să-i amenințe, m-am apropiat de Gigi, i-am pus mâna pe umăr și am căutat să-l calmez. L-am rugat “Patroane, liniștește-te, lasă-mă pe mine!”. Mi-a aruncat o privire rea și a ieșit fără să rostească un cuvânt. A trântit ușa și am dedus că s-a supărat, dar eu nu i-am cerut să plece. Nu l-am dat afară, nici vorbă!
– Ce a urmat?
– Nimic, când am terminat conferința de presă, Renzo Rossi, unul dintre secunzi, mi-a transmis că nu mai sunt antrenorul Stelei. Să-mi iau echipamentul și să plec.
– Mister, n-ai mai avut nicio discuție cu Gigi Becali după aceea? Nicio explicație?
– Nu. Din ziua aceea n-am mai vorbit niciodată cu dânsul. S-a purtat urât cu mine fără măcar să mă asculte. S-a simțit jignit, deși nu consider că avea motive. Putea însă decide concedierea și a făcut-o. Era dreptul său și s-a folosit de el. În final a achitat fair toate obligațiile din contract.
Leave a Reply