FC Botoșani și Dinamo au terminat la egalitate, scor 1-1, în etapa 17 din Superliga. A fost o partidă în care elevii lui Kopic au ratat marile ocazii, însă pe final putea să dea lovitura și trupa lui Grozavu.
Rapid rămâne lider în Liga 1, cu 35 de puncte. Botoșani termină etapa pe 2, cu 33, în timp ce Dinamo iese din afara podiumului și este pe 4, cu 31.
Cronică de George Nistor după FC Botoșani – Dinamo 1-1: Egal pe muchie de podium
La sfârșit de noiembrie, când alte orașe probează instalațiile și își agață ghirlandele prăfuite peste an, în ceea ce numesc, prefabricat, târgul de Crăciun, la Botoșani, unde oamenii încă se mai salută pe nume și zvonurile ajung înaintea știrilor, fotbalul decorează seara târzie de luni.
Stadionul Municipal, de pe Calea Națională, e unul dintre puținele locuri animate din județ, printre atâtea neajunsuri, cu familii întinse ca rufele între Italia și Anglia, și cu o rată de șomaj, exagerând, desigur, relativ egală cu procentul de români din echipă.
Aici, așa cum îl întreține Valeriu Iftime, cu câte o cioată pe foc, la timpul ei, fotbalul rămâne o punte între ce mai e și ce-a rămas.
Pe planșeul auster, cosmopoliții lui Kopic și-au făcut intrarea pentru noi puncte. Îmbrăcați într-un galben-negru care amintește de Ceahlăul de pe vremuri, ai putea spune că e vreun derby închipuit din nordul Moldovei, de peste ani. În realitate, e meciul de podium.
Podiumul acela prea puțin sperat, pentru ambele, când gradele erau multe și transferurile se lăsau așteptate. Pentru cei cu palmele în buzunare, că altfel frigul mușcă prea tare, a venit rivala lui FCSB, adevărata „echipă locală”, la dreapta de Carpați.
Mailat, voleu de primul loc
În iarbă, Botoșaniul nu și-a mai propus jocul pe vârfuri, chiar dacă poziționarea formației a fost la fel de înaltă, cum a obișnuit în acest sezon.
De data aceasta, pare că Grozavu nu mai vrea haos, nu mai vrea eroism ieftin, nu mai vrea să câștige cu 4-3 de dragul tribunelor încercate de farmec și necaz, ci caută o victorie logică.
Devis Epassy e marele vânat, singurul punct roșu pe care jucătorii săi îl urmează, imaginar, parcă din laser de antrenor. Fiecare știe unde e, chiar dacă nu-l nimerește, îl simte în tălpi.
Dincolo, Dinamo a încercat să îmbine clasicile zvâcniri ofensive și controlul pe care Zeljiko îl tot predică, aproape obsesiv. Altfel spus, „câinii” caută ordinea, o raritate cu nevralgii exact în momentele în care botoșănenii au atacat static, cu răbdare.
Oaspeții au fost primii care au rupt liniștea, prin Armstrong (’17) care și-a făcut loc la marginea careului și a prins un șut greu, tăiat, respins în corner de reflexul lui Anestis. Pe același ton, moldovenii au răspuns prin Ongenda, din lovitură liberă, cu o traiectorie curată, a cărei finalitate s-a derulat la câțiva centimetri de bară.
În minutul 44, execuția lui Mailat a adus gazdele în avantaj, dintr-o fază construită din instinct pur. A transformat ricoșeul în voleu de clasă, fără să stea pe gânduri, nemilos, direct în poartă, spre disperarea lui Epassy, prins cu câțiva pași în față.
Caragea cu norocul, Perica cu nivelul
La ieșirea de la vestiare, Dinamo a ieșit cu un aer limpede, ca și cum cineva a redesenat, cu linii simple, exact ce era de făcut. În minutul 49, Cîrjan a găsit un culoar de pasă înțepată pentru Karamoko. Francezul a tras din prima, fără țintă.
„Câinii” au insistat ulterior prin urcarea lui Caragea, în flanc, a cărui centrare l-a căutat tot pentru Karamoko, dar atacantul nu a reușit nici preluarea, nici reluarea.
Egalarea s-a produs prin Opruț (’76), cu o centrare transformată involuntar în șut. Precipitarea lui Anestis a contribuit și ea din plin.
Câteva minute mai târziu, Perica a scăpat singur și și-a arătat nivelul unu la unu cu deja nefericitul Anestis. S-a terminat 1-1 derby-ul de podium la finele căruia Dinamo a căzut pe poziția a patra.
Leave a Reply